Fumatorii citesc printre rinduri

Nu sunt narcisista. Si nu cred ca as deveni nici macar in situatia in care mi-as micsora urechile, opera nasul, m-as inalta cu inca vreo cinci centimentri si as avea cracii mai lungi. Stiu ca atunci as fi perfecta. Insa pentru ca majoritatea oamenilor au o parere gresita despre mine prefer ca acest (mini)reportaj sa fie perceput ca o dovada pura si intentionata de narcisism. Trebuie precizat faptul ca textul nu are nici o legatura cu cei care fumeaza din placere si nu au de gind sa se lase. Rindurile mele ii vizeaza doar pe fumatorii care se bat cu pumnul in piept ca or sa renunte la viciu. Evident, nu o fac ci doar cauta sa ne demonstreze ce fel de oameni fara cuvint sunt.

Cu ce ma laud?

Pai, in procent de 95% sunt sigura ca am renuntat definitiv la fumat. Poate suna ciudat insa nu cunosc inca adevaratele motive pentru care am facut lucrul asta. Si chiar daca le-as sti nu cred ca le-as intelege. Cert e ca in ultimele trei saptamini am tras fix o tigara si un fum si doar pentru atit am avut o caruta de remuscari. Rezonabil ar fi sa spun ca am renuntat din cauza banilor. Si probabil asta o sa fie scuza mea universala. O sa incep sa ma laud cit si cum economisesc si ce chestii tari pot face cu banii adunati de pe pachetele de tutun necumparate.
In realitate, cred insa ca mi-e frica sa nu imbatrinesc prematur. Mi-e frica sa nu-mi cada parul mai repede decit ar trebuie, ma sperie ridurile, neputinta de a respira uneori, miinile si picioarele reci, respiratia urit mirositoare, cancerul dar mai ales dependenta psihica. Substante nocive - Silvia: citeva mii - 1. Nu vreau sa vorbesc despre motivele mele ori sa transform textul intr-unul anti-fumat. Cum as putea? Chiar si eu am avut hobby-ul asta vreme de sapte ani. Din care vreo sase m-am luptat sa-l elimin de pe lista de activitati zilnice.

Bine. Si ce treaba am?

Avem un fumator care incearca sa se lase. Si mai avem o strategie care aproape de fiecare data da gres. Aia cu redusul numarului de tigari fumate. Pina aici avem o judecata pe cit se poate de corecta. Been there, did that. Nu a functionat niciodata. Intervalul dintre cuie crestea intr-adevar, numarul lor era mai mic insa asteptarea dintre doua tigari era de nesuportat iar pofta cu care o fumam pe urmatoarea apoi pe urmatoarea devenea tot mai mare. Totul se transforma intr-o continua asteptare pina aveam sa simt din nou gustul nicotinei. Daca asa nu se poate exista intodeauan varianta tutunului mai slab. In realitatea tigarile light sunt mult mai periculoase decit celelate. Insa chiar si asa, bucuria nefumatorului care crede ca intr-adevar face ceva util, e nepretuita. Desigur, fiind mai slabe fumezi mai multe si-n relitate nu rezolvi nimic.
Experienta m-a invata ca atunci cind vrei sa renunti la ceva nu trebuie sa te bazezi niciodata pe sprijinul prietenilor. Tin la tine si evident nu vor putea sa-ti suporte suferinta provocata de abstinenta. Ai voie sa fumezi una la doua ore. Hai una pe ora. Hai ca inainte, te poti lasa de luni.

Solutie externa

Deci daca pe prietenii cei mai buni nu te poti baza pesemne ca trebuie sa fie cineva din afara. Daca ai noroc, ai putea da peste cineva care sa te inspire in incercarea ta disperata de-a deveni mai sanatos. Dar cum povestile de succes sunt de cele mai multe ori S.F-uri, norocul tau se arata a fi foarte slab conturat daca nu de-a dreptul transparent. Atunci alegi sa iei tutunul prin surpindere. Arunci toate brichetele, chibriturile, tigarile si te inchizi in casa. Curind nu o sa mai ai ce minca pentru ca nu-ti poti gati. Ai aruncat orice obiect cu care ai fi putut aprinde aragzul. O sa ramii fara prieteni pentru ca majoritatea iti erau fumatori. O sa devii obsedat de gindul renuntarii iar curind o sa innebunesti. Asadar, izolare nu este o solutie decit in cazul in care esti foarte decis sa elimini viciul. De ce sa te chinui insa? Stiu ca nici un fumator nu vrea sa auda asta insa totul tine de vointa. Recunosc, desi nu sunt eu prima care a facut descoperirea asta. Stiu ca vorbesc de parca mi-as sti motivele pentru care am scos vointa de la naftalina si-am pus-o sa se gituiasca cu tutunul insa momentan sunt prinsa intr-o cerata conjugala care nu suporta aminare, deci about the reasons poate alta data.

Carnetelul cu minciuni

Am ajuns la concluzia ca ar trebui sa tin un carnetel in care sa noteze toate promisiunile incalcate ale celor care spun "de azi ma las" si n-o fac. Daca as fi pocedat la fel si-n cazul meu, probabil as fi avut atita orgoliu incit sa nu ajung sa trec prin toate fazele de mai sus. Acusi se termina vacanta si-o sa ma reintilnesc cu majoritatea indecisilor. O sa le citesc setea in ochi, o sa fiu ironica, probabil o sa-mi bat joc. Pentru ca eu am putut. De ce sa nu poata (a se citi sa vrea) si ei? Iar daca nu vor macar sa taca. Sa nu mai fixeze termene pe care oricum or sa le incalce. Sa-si cumpere tigari, sa nu "imprumute" de la altii sub pretextul ca au renuntat sau le-au rarit insa i-a palit pofta. Sa iasa la sucuri, beri, ape minerale cu prietenii. Sa infrunte fumul de care se prefac ca fug. Te-astept pe interval sa te intreb despre care "luni" vorbesti cind spui ca renunti. N-o fi de fapt "de (citeva) luni ma las de fumat"?