joi, 8 mai 2008

Asta nu-i sfirsit dintr-ala

Cred ca sensul unei intrebari devine oarecum evident abia in momentul in care o rostesti cu glas tare: chiar asa, unde ma vad in luna iulie? Pai cred ca cel mai mult mi-ar conveni sa fiu o licentiata lipsita de stres. Jobul e ceva optional. De fapt mint. Jobul e ceva obligatoriu. Nu de alta dar n-as vrea sa cred ca cei cinspe' ani de scoala au trecut doar asa, de dragul de a-mi demonstra ca pot.

In luna iulie nu vreau regrete, nu vreau sa ma intilnesc cu fosti colegi de facultate si sa ma comport teatral, nu vreau reprosuri, nu vreau sa constientizez ca au trecut trei ani. Deocamdata nu vreau sa ma gindesc unde am sa lucrez, stiu doar ca e inevitabil sa-mi caut o slujba. Si ne-ginditul asta nu-i indiferenta, e doar dorinta aia de-a nu schimba nimic. Fie ea si aparenta. De fapt, nu cred sa conteze atit de mult locul in care voi sta pentru un salariu mai mic sau mai mare, cit va conta colectivul. Nu pot sa spun ca anii acestia au fost nemaipomeniti. As minti din nou. Au fost doar foarte folositori. Atit de folositori incit sunt sigura ca voi lua o pauza de (cel mult) un an. Cred ca pentru acum am ajuns la un nivel de cunoastere suficient traiului de trintor absolvent recent.

Luna iulie e un reper mult prea apropiat de momentul scrierii. De aceea nu ma pot gindi decit la planuri minuscule. Evident, ele fac parte din planul meu maret despre care poate-am sa scriu cind va veni timpul. Ma opresc aici, nu de alta dar tare mi-e ca ma aprind cu laudele. La adresa mea, desigur :).

marți, 6 mai 2008

Evolutia Microsoft - Windows

Pentru cei mai multi dintre noi, indiferent de activitatile pe care le desfasuram, Windows-ul a devenit indispensabil. Faima, renumele si expansiunea firmei producatoare, Microsoft, s-au datorat în mare masura succesului avut de acest sistem de operare.
Daca initial a fost gindit ca o completare la MS-DOS, odata cu aparitia versiunii cu numarul 3, Windows s-a apropiat si mai mult, din punct de vedere al arhitecturii, de un sistem de operare de sine statator. Windows 95 a desavirsit aceasta trecere, el putind rula fara a fi necesara instalarea unei versiuni de DOS.
Principiul pe care se bazeaza sistemul Windows este multitasking-ul, adica rularea programelor in paralel. Sistemul DOS nu permitea executarea cvasi-simultana a mai multe task-uri, fiecare program rulând la un moment dat în mod exclusiv.


ISTORIA MICROSOFT:
  • Windows 1.0: a fost lansat in anul 1985;
  • Windows 2.0: a fost lansat in anul 1987 (procesoarele Intel 8086 si 8088); putea accesa 1 MB de memorie;
  • Windows 3.0: a fost lansat in 1990 si aduce schimbari vizibile (suporta modul protejat de 16 biti - procesoare Intel 286/ 386); putea accesa pina la 16 MB memorie;
  • Windows 3.1: a fost lasnat in luna aprilie a anului 1992; a introdus fonturile true type si multimedia; rula numai in modul protejat si avea provesoare de 286/ 386;
  • Windows NT: lansat in luna iulie a anului 1993; era prima versiune care suporta accesul de 32 de biti de la procesoarele 386, 486 si Pentium; era proiectat sa fie portabil pe procesoarele non -Intel;
  • Windows '95: a fost lansat in anul 1995 si suporta modulul de acces pe 32 de biti;
  • Windows '98: a fost lansat in luna iunie a anului 1998, avea integrate facilitati pentru Internet si performante imbunatatite si suport pentru hardware;
  • Windows 2000: a fost lansat in luna februarie a anului 2000'
  • Windows Millennium: a fost lansat la scurt timp dupa varianta 2000, mai exact in luna septembrie a aceluiasi an;
  • Windows XP: a fost lansat in anul 2001;
  • Windows 2003.

In prezent peste 60 de milioane de oameni utilizeaza produsele firmei Microsoft pe calulatoarele lor. Avind produse de mare succes in fiecare categorie de soft, incepind cu sisteme de operare si pana la programe de calcul tabelar si programe de text, asta fara sa mentionam renumitul mediu grafic Windows care a doborit toate recordurile la vinzari, deciziile astfel luate la Microsoft influenteaza direct intreaga industrie soft si, astfel, optiunile tuturor celor care utilizeaza calculatoare. In 1986 Bill Gates si-a lansat firma in forta si a devenit miliardar la varsta de 30 de ani.
De atunci Microsoft a devenit una dintre cele mai mari firme ale caror cotatii la bursa sunt intens urmarite pe Wall Street iar milioane de investitori ii urmaresc cu rigurozitate activitatea zilnica.
O istorie a firmei Microsoft dezvaluie istoria mai putin cunoscuta a uneia dintre companiile americane cu cel mai spectaculos succes in era revolutiei informatice.

Bibliografie:

- http://www.itim-cj.ro/~jalobean/Cursuri/Istorie/IstoriaWindows.html;

- http://webhost.uoradea.ro/cpopescu/so/Cursul1.pdf;

- http://www.ginfo.ro/revista/15_1/profil.pdf.

marți, 29 aprilie 2008

Fumatorii citesc printre rinduri

Nu sunt narcisista. Si nu cred ca as deveni nici macar in situatia in care mi-as micsora urechile, opera nasul, m-as inalta cu inca vreo cinci centimentri si as avea cracii mai lungi. Stiu ca atunci as fi perfecta. Insa pentru ca majoritatea oamenilor au o parere gresita despre mine prefer ca acest (mini)reportaj sa fie perceput ca o dovada pura si intentionata de narcisism. Trebuie precizat faptul ca textul nu are nici o legatura cu cei care fumeaza din placere si nu au de gind sa se lase. Rindurile mele ii vizeaza doar pe fumatorii care se bat cu pumnul in piept ca or sa renunte la viciu. Evident, nu o fac ci doar cauta sa ne demonstreze ce fel de oameni fara cuvint sunt.

Cu ce ma laud?

Pai, in procent de 95% sunt sigura ca am renuntat definitiv la fumat. Poate suna ciudat insa nu cunosc inca adevaratele motive pentru care am facut lucrul asta. Si chiar daca le-as sti nu cred ca le-as intelege. Cert e ca in ultimele trei saptamini am tras fix o tigara si un fum si doar pentru atit am avut o caruta de remuscari. Rezonabil ar fi sa spun ca am renuntat din cauza banilor. Si probabil asta o sa fie scuza mea universala. O sa incep sa ma laud cit si cum economisesc si ce chestii tari pot face cu banii adunati de pe pachetele de tutun necumparate.
In realitate, cred insa ca mi-e frica sa nu imbatrinesc prematur. Mi-e frica sa nu-mi cada parul mai repede decit ar trebuie, ma sperie ridurile, neputinta de a respira uneori, miinile si picioarele reci, respiratia urit mirositoare, cancerul dar mai ales dependenta psihica. Substante nocive - Silvia: citeva mii - 1. Nu vreau sa vorbesc despre motivele mele ori sa transform textul intr-unul anti-fumat. Cum as putea? Chiar si eu am avut hobby-ul asta vreme de sapte ani. Din care vreo sase m-am luptat sa-l elimin de pe lista de activitati zilnice.


Bine. Si ce treaba am?

Avem un fumator care incearca sa se lase. Si mai avem o strategie care aproape de fiecare data da gres. Aia cu redusul numarului de tigari fumate. Pina aici avem o judecata pe cit se poate de corecta. Been there, did that. Nu a functionat niciodata. Intervalul dintre cuie crestea intr-adevar, numarul lor era mai mic insa asteptarea dintre doua tigari era de nesuportat iar pofta cu care o fumam pe urmatoarea apoi pe urmatoarea devenea tot mai mare. Totul se transforma intr-o continua asteptare pina aveam sa simt din nou gustul nicotinei. Daca asa nu se poate exista intodeauan varianta tutunului mai slab. In realitatea tigarile light sunt mult mai periculoase decit celelate. Insa chiar si asa, bucuria nefumatorului care crede ca intr-adevar face ceva util, e nepretuita. Desigur, fiind mai slabe fumezi mai multe si-n relitate nu rezolvi nimic.
Experienta m-a invata ca atunci cind vrei sa renunti la ceva nu trebuie sa te bazezi niciodata pe sprijinul prietenilor. Tin la tine si evident nu vor putea sa-ti suporte suferinta provocata de abstinenta. Ai voie sa fumezi una la doua ore. Hai una pe ora. Hai ca inainte, te poti lasa de luni.


Solutie externa

Deci daca pe prietenii cei mai buni nu te poti baza pesemne ca trebuie sa fie cineva din afara. Daca ai noroc, ai putea da peste cineva care sa te inspire in incercarea ta disperata de-a deveni mai sanatos. Dar cum povestile de succes sunt de cele mai multe ori S.F-uri, norocul tau se arata a fi foarte slab conturat daca nu de-a dreptul transparent. Atunci alegi sa iei tutunul prin surpindere. Arunci toate brichetele, chibriturile, tigarile si te inchizi in casa. Curind nu o sa mai ai ce minca pentru ca nu-ti poti gati. Ai aruncat orice obiect cu care ai fi putut aprinde aragzul. O sa ramii fara prieteni pentru ca majoritatea iti erau fumatori. O sa devii obsedat de gindul renuntarii iar curind o sa innebunesti. Asadar, izolare nu este o solutie decit in cazul in care esti foarte decis sa elimini viciul. De ce sa te chinui insa? Stiu ca nici un fumator nu vrea sa auda asta insa totul tine de vointa. Recunosc, desi nu sunt eu prima care a facut descoperirea asta. Stiu ca vorbesc de parca mi-as sti motivele pentru care am scos vointa de la naftalina si-am pus-o sa se gituiasca cu tutunul insa momentan sunt prinsa intr-o cerata conjugala care nu suporta aminare, deci about the reasons poate alta data.

Carnetelul cu minciuni

Am ajuns la concluzia ca ar trebui sa tin un carnetel in care sa noteze toate promisiunile incalcate ale celor care spun "de azi ma las" si n-o fac. Daca as fi pocedat la fel si-n cazul meu, probabil as fi avut atita orgoliu incit sa nu ajung sa trec prin toate fazele de mai sus. Acusi se termina vacanta si-o sa ma reintilnesc cu majoritatea indecisilor. O sa le citesc setea in ochi, o sa fiu ironica, probabil o sa-mi bat joc. Pentru ca eu am putut. De ce sa nu poata (a se citi sa vrea) si ei? Iar daca nu vor macar sa taca. Sa nu mai fixeze termene pe care oricum or sa le incalce. Sa-si cumpere tigari, sa nu "imprumute" de la altii sub pretextul ca au renuntat sau le-au rarit insa i-a palit pofta. Sa iasa la sucuri, beri, ape minerale cu prietenii. Sa infrunte fumul de care se prefac ca fug. Te-astept pe interval sa te intreb despre care "luni" vorbesti cind spui ca renunti. N-o fi de fapt "de (citeva) luni ma las de fumat"?

miercuri, 23 aprilie 2008

Campania: "Trateaza-te acasa"

"O fetita de 3 ani a murit plimbata intre spitale" titreaza Cotidianul. Cele mai multe decese se inregistreaza in urma cazurilor de malpraxis. Nu stiu daca o fi presa mai vigilenta si afla tot ce se intimpla ori in ultima vreme situatiile in care oamenii ramin cu urme pe viata, sau mai rau, mor din cauza medicilor s-a inmultit.

Ultima victima a fost Oana Scanteie, o fetita de numai trei ani. Pe data de 12 aprilie a ajuns la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "Luis Turcanu" din Timisoara. A fost trimisa acasa insa parintii au adus-o in acelasi loc. A fost transferata la un spital de boli infectioase apoi retrimisa la cel de copii. Acolo a murit. Niciunul dintre medicii care au consultat-o nu a putut sa-i puna fetei un diagnostic precis, sa nu mai vorbim de un tratment ce ar fi putut sa o salveze..

In mod normal, astfel de cazuri nu ar trebui sa ma mai mire deloc. Si cred ca nu sunt singura in aceasta situatie. Cind afli de astfel de intimplari ramii cu un gust amar, te gindesti la persoana care tocmai a murit dupa care ai tendinta sa uiti tot. E trist cum se moare de mina celor ce ar trebui sa ne ajute. Spun ca nu ma mai mira nimic deoarece se stie cum functioneaza lucrurile in marile noastre facultati de medicina. Nepotismul este in floare, se invirt bani grei pentru a obtine o diploma. Cineva spunea odata ca jurnalismul si medicina sunt singurele facultati ale caror studii nu le poti urma la distanta. Si totusi, studenti care abia se prezinta la cursuri in timpul anilor de studiu, absolvesc cu laude la final. Iar noi, pacientii, care le intram in cabinete cu toata increderea avem surprize dintre cele mai neplacute. De parca ar face experimente pe noi, de parca ar pune un diagnostic pentru prima data in viata, de parca isi permit sa-l greseasca de nu stiu cite ori.

Ne punem viata in miinile lor si ei ce fac? Ne ucid!

marți, 22 aprilie 2008

Obiect Terestru Neidentificat

Pentru inceput: cum curge Bahluiul, dinspre Dacia inspre Tudor sau invers? Daca prima varianta e valabila, am sa incep asa: la capatul unui pod mai sus cu unu' de ala Ros sta parcat un autobuz foarte ciudat. La o prima vedere e destul de normal, are roti, caroserie si-am am vazut chiar si volanul. Nu trebuie sa te holbezi insa prea mult sa-ti dai seama ca e vopsit jumate maro jumate crem (sau ceva in genul asta). Geamurile din spate sunt de asemenea vopsite de parca s-ar vrea sa se ascunda ceva. Chiar daca restul bucatilor de sticla se gasesc in stare buna, n-ai vedea oricum inauntru pentru ca is prea prafuite. Usa aia mare, cea mai mare dintre alea doua cite are autobuzul nu are nici un dispoziv de deschidere, cit despre aia mica are o clanta fix ca cea a usii mele din baie. Tabla e-n mare parte indoita de parca ar fi lovit-o cineva cu un ciocan centimetru cu centimentru. Sistemul de frinare al fostului mijoc de transport (sincer, nu cred ca se mai poate deplasa nici un metru de pe loc, de aia imi permit sa-l numesc fosila) este reprezentat ingenios de doua cioate pozitionate cu spirit excurisionist in spatele rotilor din fata. In coada, pictate (sau lipite) cu simt de raspundere, stau doua semne de circulatie: unul cum ca s-ar lucra in zona si celalat legat de-o curba la dreapta sau ceva (nu ma pricep la semnele astea).

De-un timp ma tot chinui sa-nteleg rostul autobuzlui ala. Nu pot insa. Si nici n-am pe cine sa-ntreb ceva despre el pentru ca n-am vazut nici un podar pe acolo. Despre o adunatura de spioni nu cred ca poate fi vorba. De-un detaliu al extraterestrilor scapat din vedere atit. Singura varianta plauzibila ramine aia cu obiectul permanent ce ar trebui sa se asorteze cu podul (trecatoarea peste Bahlui ii vopsita intr-un rosu maroniu).

Insa, cine stie mai multe despre O.T.N-ul ala e mai mult decit liber sa ma scuipe si pe mine in scop informativ.

Mai bine ar tacea

Sictirul cu care ne trateaza unele dintre vinzatoarele de prin magazine, continui sa-l consider izvor nesecat de povesti, povestioare. Ultima experienta de acest gen s-a petrecut cu foarte putin timp in urma, cind una dintr-asta despre al carei I.Q refuz sa vorbesc (era necesar sa te uiti la fata ei si-ti dadeai seama in jurul carei cifre se balangenea) a urlat la mine pentru ca nu stiam unde tine ciocolata in magazin. Scena: ea dupa tejghea, eu patrund pe teritoriul ei. Pentru prima data. Ca orice client care nu a mai intrat pina atunci in magazinul ala, incerc sa detectez locul unde putea avea expuse sortimentele de ciocolungi. Vazindu-mi privirea derutata s-a gindit (probabil) ca n-ar fi rau sa ma incruce si mai tare, asa ca a tunat: "Uita-te acolo (si a pointat partea din dreapta jos a unui raft), daca-ti trebuie ceva ca pe unde te uiti tu n-am nimic!". Pai mai cucoana, unu la mina, de unde mama naibii stii tu ce vroiam sa cumpar? Si doi la mina, chiar daca ai fi ghicit, de cind e interzis uitatul pe acolo unde am io chef? E magazinul tau? Se plateste la intrare dreptul de-a casca gura?

Fara nici o legatura cu I.Q-ul unora dintre aceste specimene de ne iau banii in schimbul produselor (cu riscul de-a parea rea, incep sa ma intreb tot mai des daca aceasta legatura dintre banii mei si casa de marcat, adica vinzatoarea, nu ar putea fi inlocuita cu altceva; de exmeplu, un robot?!), mi-a fost dat sa vad niste anunturi unele mai hazlii, altele mai triste. Nu cred ca mai e nevoie sa precizez de catre cine au fost scrise. Am facut desigur un top trei:
  • "sunt ân spate";
  • "daca vreti ceva bateti in geam";
  • si "nu avem inghetata".
Fie-le vinzarea usoara!

luni, 21 aprilie 2008

Alt studiu fara noima

Nu stiu citi dintre voi au fost preocupati de chestia asta, insa poate ati observat ca oamenii care stau pe banchetele din spate ale masinilor sunt de mai multe feluri. Spun asta pentru ca am avut foarte multe ocazii sa-i analizez din autobuze sau tramvaie (v-am spus ca am o obsesie). Astfel, am crezut eu, sunt aproximativ 4 tipologii ale pasagerilor, tipologii din care daca vreti pot deriva citeva asemanatoare, evident, prin pozitia pe care o au indivizii.
  • pasagerul care nu asteapta sa ajunga la destinatie: adesea sta cu capul sprijinit de geamul portierei, se uita in gol, nu vede copchii care se strimba la el din tramvai/ autobuz;
  • pasagerul care asteapta sa ajunga la destinatie: de cele mai multe ori isi tine capatina intre scaunul soferului si cel al pasageului din dreapta, vorbeste in continuu cu primul mentionat, din cind in cind se foieste cind la un geam cind la celalalt; observa copchii din tramvai/ autobuz care scot limba la el si face glume pe seama lor cu soferul. Uneori poate raspunde cu acelasi gest;
  • pasagerul sictirit: il vezi ori stind cracit, ori intins pe toata bancheta. De cele mai multe ori are ghiul de aur pe deget si vorbeste la un telefon sucar;
  • ultimul dar nu cel din urma, pasagerul adormit; in absolut toate cazurile il gasim asa cum l-am descris mai sus: dormind.

Imi cer scuze daca am omis vreo tipologie de importanta intergalactica, insa dupa cum spuneam: un pasager beat poate fi considerat adormit, unul drogat poate fi confundat cu unul sictirit, ala de se pisa pe el cu unul din a doua categorie, iar unul care se-ntoarce de la spital si abia a aflat ca mai are citeva luni de trait, poate fi inclus in prima descriere.

Asa ca, am preferat sa vorbeasc numai despre pasagerii care prezinta semne foarte clare c-ar fi intr-un fel... sau deloc.