joi, 8 mai 2008

Asta nu-i sfirsit dintr-ala

Cred ca sensul unei intrebari devine oarecum evident abia in momentul in care o rostesti cu glas tare: chiar asa, unde ma vad in luna iulie? Pai cred ca cel mai mult mi-ar conveni sa fiu o licentiata lipsita de stres. Jobul e ceva optional. De fapt mint. Jobul e ceva obligatoriu. Nu de alta dar n-as vrea sa cred ca cei cinspe' ani de scoala au trecut doar asa, de dragul de a-mi demonstra ca pot.

In luna iulie nu vreau regrete, nu vreau sa ma intilnesc cu fosti colegi de facultate si sa ma comport teatral, nu vreau reprosuri, nu vreau sa constientizez ca au trecut trei ani. Deocamdata nu vreau sa ma gindesc unde am sa lucrez, stiu doar ca e inevitabil sa-mi caut o slujba. Si ne-ginditul asta nu-i indiferenta, e doar dorinta aia de-a nu schimba nimic. Fie ea si aparenta. De fapt, nu cred sa conteze atit de mult locul in care voi sta pentru un salariu mai mic sau mai mare, cit va conta colectivul. Nu pot sa spun ca anii acestia au fost nemaipomeniti. As minti din nou. Au fost doar foarte folositori. Atit de folositori incit sunt sigura ca voi lua o pauza de (cel mult) un an. Cred ca pentru acum am ajuns la un nivel de cunoastere suficient traiului de trintor absolvent recent.

Luna iulie e un reper mult prea apropiat de momentul scrierii. De aceea nu ma pot gindi decit la planuri minuscule. Evident, ele fac parte din planul meu maret despre care poate-am sa scriu cind va veni timpul. Ma opresc aici, nu de alta dar tare mi-e ca ma aprind cu laudele. La adresa mea, desigur :).

Niciun comentariu: